Locuință individuală

Slatina, jud. Olt
Proiectant: TAD Arhitectura
Colaboratori:
Anul proiectării: 2007
Suprafața:

Casa unifamilială a suburbiilor oraşelor româneşti, este programul de arhitectură care aduce în prim-plan cea mai mare varietate de imagini, în cadrul unor scheme tipologice destul de sărace. Acest fapt are ca efect un context generalizat anonim, agresiv prin banalitate, lipsit de coerenţă sau relaţii spaţiale urbane şi care probabil îşi va pune amprenta pe termen lung asupra comunităţilor nou formate. Pe strada Plevnei, într-o astfel de zonă rezidenţială a oraşului Slatina, cu un peisaj destructurat şi atât de uşor recogoscibil, casa pe o prezentăm în acest articol reuşeşte să devină un reper, de natură aproape industrială. Ar fi două înţelesuri ale acestui concept: pe de o parte, percepţia omului obişnuit şi referinţele memoriei colective, care exclud din sfera domestică orice intervenţie arhitecturală modernă şi, pe de altă parte, materialitatea acestei case, exprimată fără compromis - volume independente, care se sustrag prismei primare. Acestea sunt articulate puternic, cu finisaje şi proporţii diferite, cu rosturi, console şi spaţii intermediare ce reuşesc să stabilească o serie de relaţii, dând naştere unei siluete atipice pentru un astfel de program. Zidurile casei, închise ermetic spre stradă, permit deschideri ample doar la nivelul parterului, spre spaţiul extins al curţii. În acelaşi timp, la nivelele superioare, golul devine punct de observaţie: balcon deasupra grădinii, consolă cu o fereastră spre intrarea în curte, o altă fereastră spre piscină.

Acelaşi tipar al relaţiilor vizuale încrucişate şi surprinzătoare este reiterat la interior, unde limitele spaţiale dispar, închiderile devin transparente, se nasc spaţii intermediare, dintre care unele au destinaţii funcţionale - scara sau sera. Orientarea spaţiilor interioare de la nivele superioare este clară şi dezvăluie existenţa unor nuclee autonome destinate fiecărui membru al familiei şi care comunică pe verticală cu parterul extins. În configurarea spaţiului interior, strategia a fost aceea de a alătura şi suprapune vizual zone distincte destinate folosirii comune a întregii familii. Mijloacele folosite – diferenţierea prin materiale, transparenţa, profunzimea, deschiderea totală, legăturile imprevizibile - se subordonează conceptului de bază. Deşi la nivele diferite, toate camerele au vederea liberă către living, iar trecerile dintr-una în cealaltă sunt suspendate deasupra aceluiaşi spaţiu de zi. În acest scenariu, scara, sera sau piscina sunt doar continuările sale fireşti. La configurarea acestei case s-a urmărit reinterpretarea câtorva elemente arhitecturale tradiţionale, cu precădere la interior (prispa – ca echivalent pentru un spaţiu intermediar aflat în proximitatea accesului şi al scării, podul – prin folosirea nedisimulată a pantelor acoperişului la toate spaţiile interioare, pasajul – legăturile dintre spaţiile de la etaj, gradina – sera de iarnă). Sunt câteva investigaţii tipologice şi formale, în încercarea de recompunere a unor modele de locuire originare adaptate pentru omul de azi.